Ia face parte din costumul popular românesc din cele mai vechi timpuri. Au purtat-o bunicile şi străbunicile noastre, dar şi femeile gete şi dace, aşa cum ne arată Columna lui Traian.

Originile veşmântului sunt însă mult mai vechi. Simboluri brodate pe ie, precum spirala, rombul, soarele, sunt regăsite pe obiectele create de oamenii culturilor neolitice Cucuteni şi Gumelniţa, de acum 7500 de ani.

După Marea Unire din 1918, ia a fost promovată ca un simbol al unităţii românilor. Regina Maria a purtat-o cu drag şi a ridicat-o la rangul de valoare naţională. Nu întâmplător. Pentru că ia este mai mult decât un veşmânt, este o adevărată carte de identitate a femeii care o poartă.

În funcţie de model, puteai să îţi dai seama dacă femeia respectivă este căsătorită sau dacă este văduvă, sau din ce zonă geografică provine. Unui anumit tip de cusătură i se atribuia în trecut proprietatea magică de a feri pe cea care o poartă de farmece şi de boli.

Din Banat până în Moldova, Oltenia, Transilvania, Bucovina și Muntenia, pe lângă funcția lor estetică, modelele transmit un mesaj, iar simbolurile cusute învăluie protector persoana ce o poartă: soarele ilustrează însăși esența vieții, la fel ca și roata, spirala – mişcarea universului, romburile simbolizează feminitatea și fertilitatea, coarnele de berbec – energia masculină; cârligul ciobanului – echilibrul între contraste, copacul sau ramurile sale, stilizate, simbolizează trăinicia, înțelepciunea, reînvierea sau viața. Iile unesc în acelaşi univers cultural regiuni geografice diferite, dar care împărtăşesc aceeaşi spiritualitate.

O unitate în diversitate, pentru că varietate motivelor tradiţionale este imensă. Specialiştii spun însă că, pentru a recunoaște o ie autentică, trebuie ţinut cont de un detaliu important: ia originală nu este terminată, deoarece femeile de la sate considerau că perfecțiunea nu este a omului, ci îi aparține lui Dumnezeu.

Istorie și începuturi: Când a apărut ia românească

Unii istorici presupun că ia a fost purtată pentru prima dată în perioada culturii Cucuteni (aprox. 5500 î.e.n.- 2750 î.e.n.), una dintre cel mai vechi civilizații din Europa. Cultura Cucuteni era răspândită pe teritoriul de astăzi al Moldovei, nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei și Basarabia.

Cămașa era confecționată din pânză de in sau de cânepă, din borangic sau mătase. Simbolul cel mai des întâlnit era crucea, simbol solar stilizat poziționat central. Încă din epocile precreștine, vestimentația avea și un rol de protecție, de aceea vom întâlni multe simboluri cu semnificații magice sau benefice.

Primele ii pot fi văzute pe Columna lui Traian și pe monumentul de la Adamclisi, iar cea mai veche și autentică reprezentare a costumului popular se poate vedea în Cronica pictată de la Viena, din 1330, cele 147 de ilustrații ale documentului fiind o sursă pentru istoria culturală din secolul al XIV-lea.

Iile se confecționau de femeile din sat în timpul șezătorilor, unde femeile cântau și confecționau haine. Cămășile erau diferite de la o regiune la alta nu numai prin textura materialelor, ci și prin modelele și broderiile aplicate.

Cele trei elemente prin care se deosebește ia sunt: tipul de deschidere a gulerului, modul de tăiere și structură a tiparului și metoda de inserție a mânecilor. Putem deosebi cămașa dreaptă sau încretiță la gât, care se strânge cu nasturi sau șnururi, iar cămășile și iile cu croială simplă (din patru foi drepte, fără răscroială) sunt pentru întrebuințarea zilnică.


2%

din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și sprijinirea directă a Asociației Sfintele Mucenițe Ecaterina și Filofteia, nu către stat. Ajută-ne să luptăm în continuare pentru cele ce-ți sunt dragi: Dezvoltarea Personală, Comunitară și Socială, Familia, Credința și Țara.

Descarcă formularul și depune-l la agenția ANAF de care aparții până pe 31 iulie.