Citesc despre un studiu realizat de o fundație specializată în românii din diaspora. Conform acestuia, motivele pentru care românii plecați nu ar vrea să se întoarcă sunt trei mari și late:
Corupția – 82%, Clasa politică – 70%, Mentalitatea românilor – 64%.
Analizându-le un pic, realizăm că acestea nu sunt motive realiste, ci utopice, ce nu țin de un program sau măsuri specifice. Nivelul corupției, competența clasei politică și mentalitatea românilor sunt chestiuni ce țin de percepție, nu sunt măsurabile în mod obiectiv.
Să spui că „aș dori să mă întorc acasă, dar nu mă lasă mentalitatea românilor” este un alt mod de a spune: nu mă întorc acasă pentru că nu-i suport p-ăia cu care voi avea de-a face acolo. Practic, acest studiu ne arată că majoritatea absolută a celor plecați are o percepție joasă despre țara în care s-au născut și despre semenii lor cu care au trăit. De altfel, doar 32% se plâng că sunt dezrădăcinați. Ceilalți 68% sunt bine merci între străini, nu resimt ruperea niciunei rădăcini cu țara.
Nu cumva, prin lașitatea de a nu spune ce gândesc cu-adevărat, cei de-afară perpetuează exact acea mentalitate de care se plâng?
La întrebarea „Ce ar trebui să se întâmple în România pentru a se întoarce”, respondenții au răspuns:
Eradicarea corupției – 81%
Îmbunătățirea sistemului sanitar – 81%
Reducerea birocrației – 75%
Schimbarea clasei politice – 74%.
Dintre acestea, doar reducerea birocrației este ceva ce s-ar putea realiza și măsura. În rest, în ce țară de pe planetă este corupția eradicată? Sper că printre cei 81% dintre cei care au răspuns altfel nu se află niciunul care locuiește în Germania, țară gazdă a unor scandaluri enorme. Sau Austria. Sau Italia…
Aceste răspunsuri ascund de fapt ceva mult mai simplu, dar pe care respondenții nu au curaj să-l recunoască fățiș: nu vor și nu au de gând să se întoarcă acasă. Dar decât să recunoască, mai bine pun condiții utopice. Eradicarea corupției? De ce nu și eradicarea poluării? De ce nu eradicarea sărăciei? Pe când și eradicarea prostiei? Sau înfăptuirea păcii în Orient? Împăcarea permanentă între sârbi și albanezi, pe când?
O definiție a dragoste e aceea în care cei doi își promit iubire și la bine, și la greu. Așa cum spunea pr. Nicolae Tănase, cred, căsătoria e când îl ajuți pe celălalt să-și ducă crucea. Niciunul dintre răspunsurile date de „românii noștri” nu se încadrează în cele două definiții ale iubirii de mai sus.
Și în schimb, pentru egoismul lor, noi îi răsplătim cu supra-drepturi electorale.
P.S. A nu se intelege ca ii invinovatesc de ceva pe cei plecati. Au facut alegerea cea mai bună pentru ei, sănătate. Problema e la noi, ăștia de-aici care mai credem că alții ne vor salva vreodată…
Acest text a apărut mai întâi pe pagina personală de facebook.
autor: Mihai Șomănescu
Citesc despre un studiu realizat de o fundație specializată în românii din diaspora. Conform acestuia, motivele pentru care românii plecați nu ar vrea să se întoarcă sunt trei mari și late:
Corupția – 82%, Clasa politică – 70%, Mentalitatea românilor – 64%.
Analizându-le un pic, realizăm că acestea nu sunt motive realiste, ci utopice, ce nu țin de un program sau măsuri specifice. Nivelul corupției, competența clasei politică și mentalitatea românilor sunt chestiuni ce țin de percepție, nu sunt măsurabile în mod obiectiv.
Să spui că „aș dori să mă întorc acasă, dar nu mă lasă mentalitatea românilor” este un alt mod de a spune: nu mă întorc acasă pentru că nu-i suport p-ăia cu care voi avea de-a face acolo. Practic, acest studiu ne arată că majoritatea absolută a celor plecați are o percepție joasă despre țara în care s-au născut și despre semenii lor cu care au trăit. De altfel, doar 32% se plâng că sunt dezrădăcinați. Ceilalți 68% sunt bine merci între străini, nu resimt ruperea niciunei rădăcini cu țara.
Nu cumva, prin lașitatea de a nu spune ce gândesc cu-adevărat, cei de-afară perpetuează exact acea mentalitate de care se plâng?
La întrebarea „Ce ar trebui să se întâmple în România pentru a se întoarce”, respondenții au răspuns:
Eradicarea corupției – 81%
Îmbunătățirea sistemului sanitar – 81%
Reducerea birocrației – 75%
Schimbarea clasei politice – 74%.
Dintre acestea, doar reducerea birocrației este ceva ce s-ar putea realiza și măsura. În rest, în ce țară de pe planetă este corupția eradicată? Sper că printre cei 81% dintre cei care au răspuns altfel nu se află niciunul care locuiește în Germania, țară gazdă a unor scandaluri enorme. Sau Austria. Sau Italia…
Aceste răspunsuri ascund de fapt ceva mult mai simplu, dar pe care respondenții nu au curaj să-l recunoască fățiș: nu vor și nu au de gând să se întoarcă acasă. Dar decât să recunoască, mai bine pun condiții utopice. Eradicarea corupției? De ce nu și eradicarea poluării? De ce nu eradicarea sărăciei? Pe când și eradicarea prostiei? Sau înfăptuirea păcii în Orient? Împăcarea permanentă între sârbi și albanezi, pe când?
O definiție a dragoste e aceea în care cei doi își promit iubire și la bine, și la greu. Așa cum spunea pr. Nicolae Tănase, cred, căsătoria e când îl ajuți pe celălalt să-și ducă crucea. Niciunul dintre răspunsurile date de „românii noștri” nu se încadrează în cele două definiții ale iubirii de mai sus.
Și în schimb, pentru egoismul lor, noi îi răsplătim cu supra-drepturi electorale.
P.S. A nu se intelege ca ii invinovatesc de ceva pe cei plecati. Au facut alegerea cea mai bună pentru ei, sănătate. Problema e la noi, ăștia de-aici care mai credem că alții ne vor salva vreodată…
Acest text a apărut mai întâi pe pagina personală de facebook.
autor: Mihai Șomănescu
Niciun comentariu până acum