1. Traiesc intr-o tara frumoasa, in care gasesc si linistea muntilor si vuietul marii, in care ma pot bucura atat de paduri, cat si de campii, in care exista zone in care parca timpul a uitat sa mai curga si pentru ca, român/ca fiind, stiu ca „vesnicia s-a nascut la sat”;

2. Prin insasi firea poporului meu, stiu ca atunci cand imi e mai greu trebuie sa rad, sa cred, sa sper. Pentru ca istoria mi-a dovedit de nenumarate ori ca cei care au rabdare vor birui, pana la urma. Pentru ca stiu ca necazurile se intorc descumpanite inapoi atunci cand sunt intampinate de zambete calde si pline de nadejde.

3. Pentru ca nu trebuie sa citesc traduceri din Eminescu, din Blaga, din Rebreanu. Pentru ca stiu ca „Sioran” a fost, de fapt, „Cioran” si pentru ca stiu ca „Brancussy” a fost la fel de roman ca si mine, purtand in suflet aceleasi doruri si dragostea pentru acelasi pamant.

4. Pentru ca stiu si cred ca dorul este sentimentul nostru caracteristic, pentru ca stiu ca in el il regasesc atat pe „a avea”, cat si pe „a vrea”, pentru ca stiu ca el te apropie de cer si de pamant, de cel pe care il iubesti si care e departe, dar care, tocmai prin Dor, devine nespus de aproape.

5. Pentru ca, atunci cand vad frumusetea manastirilor bucovinene, nu sunt tentat/a sa ma intreb daca icoanele nu sunt, cumva, „inchinare la idoli” si pentru ca stiu ca albastrul de Voronet s-a nascut tot din dorul poporului meu.

6. Pentru ca stiu cine au fost Stefan cel Mare, Mihai Viteazu, Constantin Brancoveanu. De fapt, gandindu-ma la persoana ultimului domnitor mentionat, „sunt mandru ca sunt roman” se transforma, pe nesimtite, in „sunt cutremurat ca sunt roman”. Sunt nespus de fericit/a sa fiu parte a unui popor care a inteles nevoia sacrificiului pentru idealuri si credinta si, chiar daca sunt inca departe de masura lor, traiesc cu nadejdea sa lucreze ei in sangele meu aceeasi tarie. In aceeasi ordine de idei, sunt mandra ca sunt romanca pentru ca stiu ca a existat un Valeriu Gafencu si un Radu Gyr, pentru ca stiu ca au fost oameni pentru care „Ridica-te Gheorghe, Ridica-te Ioane” a fost mai important decat parelnica libertate. Pentru ca stiu ca „am taiat / peste campii / drum cu trupurile noastre / valurilor cenusii / ale Dunarii albastre” şi pentru ca stiu ca „Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, / nu pentru patule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine, / ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”.

7. Pentru ca stiu ca stramosii mei nu au primit nimic gratis, ci au luptat crancen pentru fiecare bucatica de pamant, de ideal si de credinta. Pentru ca stiu ca a fost nevoie sa „treceti, batalioane” si sa luptam, pentru ca am vazut cum, in 1918, visele s-au implinit. Pentru ca stiu ca Prutul e o mare minciuna, ca aceeasi inima bate si „dincoace” si „dincolo” si pentru ca „de la Nistru pan’ la Tisa tot romanul plansu-i-s-a” (lui Eminescu, desigur).

8. Pentru ca stiu si cunosc cantarea clopotelor si chemarea lor, pentru ca stiu ca ele aduc in suflete puterea si curajul de a merge mai departe, pentru ca stiu ca sunetul lor poate fi, in fiecare zi, promisiunea ca maine va fi mai bine.

9. Pentru ca stiu cine au fost Andrei Saguna, Dumitru Staniloae, Octavian Goga, Titu Maiorescu, Costache Negruzzi, Adrian Paunescu. Pentru ca stiu cine sunt, astazi, Nicolae Manolescu si Andrei Terian,  Savatie Bastovoi şi Romeo Petrasciuc, Ileana Zepa, Nelutu Daian şi Alex Armenean, IPS Laurentiu si PS Vasile Somesanul.

10. Sunt mandru / mândră si extrem de fericit/ă ca nu cunosc Romania cu un rucsac in spate si cu un aparat de fotografiat in fata ochilor. Romania e mai mult decat atat si cred cu tarie ca nu ajunge sa stai cu camera in mana pentru a sti ce inseamna, de fapt, sa fii ROMAN!

sursa: Domnița Ralu