Arheologul egiptean ?? Abdel Hakim Awyan, specializat în arheologia perioadei predinastice, spune despre stîlpul din incinta piramidei de la Saqqara (cca. 2900 î.e.n.) că se numeşte Djed (GET), cu sensul de ,,bătrân”, cuvînt folosit şi azi de egipteni atunci cînd se adresează bunicilor.
Get // // // Dr. ABD’EL HAKIM AWYAN ‘HAKIM, wisdom-keeper of the Ancient Egyptian Mysteries, was born and lived in the village beneath the Giza Plateau; he grew up with the great pyramids of Giza as his ” playground”. He was a Khemitian, or Khemite – a man from Khem (Egypt), which means the ‘black land’. This didn’t mean that the people were black, or that they had anything to do with dark, or black practices – it meant quite simply that the land – the earth itself – was black, because the soil was enriched and fertile from the annual flooding of the river Nile…
The Hittite E M P I R E Some of the oldest written sources reveal that around 2.000 B.C., the Khabiru people – the word Khabiru being used with the meaning of mercenary, confederate, associate – were enlisted as soldiers to fight in the armies of the kings of Larsa and Assur. They appeared in the regions of Asia Minor, in the threshold between millennia and by the end of 3.000 B.C., they were to be found all around the borders ofthe Emesh/Sumerian states, and in the Hittite Empire, where they were wandering from place to place wherever they wanted, to their hearts’ desire. They were organized in tribal unions, whose leader was elected for military merits and their society was led by tribal elders and priests’ councils. According to Egyptian written records, this kingdom had close ties with Phoenicia and Palestine, which they controlled with the help of their army, alliances, as they pleased, or as times required during the reign of the 12th Dynasty (2.000 – 1.785 B.C.).
Mai găsim o altă legendă despre migraţia din Carpaţi pe Valea Nilului, la Diodor în lucrarea Biblioteca istorică unde în Cartea l,LV şi ll,XLlll povesteşte despre isprăvile de început ale neamului sciţilor(geţilor) ce au creat o mare împărăţie la nord de Istru ajungînd pînă la Caucaz. După ce preia legenda femeii-şarpe din istoriile lui Herodot, scrie că aceasta a născut doi flăcăi voinici care au ajuns regi vestiţi – Palos şi Napes – ai sciţilor (dar aici este vorba și de neamul get, nu numai de sciții de la Marea Caspică), iar urmaşii acestora ,,au supus nenumărate ţinuturi dincolo de Tanais (Don) pînă în Tracia. După ce şi-au îndreptat armatele în cealaltă parte şi-au întins domnia pînă în Egipt la Nil.’’ Dar fluviul Tanais era graniţa de est a geţilor cu sciţii cei adevăraţi care ocupau spre est Marea Cîmpie Rusă, unii ajungînd chiar pînă în China şi Coreea.
Cele două izvoare spun despre o mare migraţie ce a avut loc din nordul Istrului pe Valea Nilului în zorii civilizaţiei egiptene, cetele de cabiri fiind conduse de Palos.
Faraonul Psametic I a zis, după cum relatează Herodot: ”Am făcut multe experiențe în viața mea ca să aflu care a fost cel mai vechi popor de pe pământ și ce limbă vorbea acel popor; în fine, am ajuns la convingerea că limba cea mai veche a fost a frigienilor, adică a pelasgilor și, prin urmare, este poporul cel mai vechi.” ~ Psametic I (700 î.Hr.) | Herodot (Cartea II)
Pentru mai multe vă invităm să vizitați
Niciun comentariu până acum