Foarte mulți rumîni nu cunosc că ‘Mămăligă” sau ”Mălai” sînt vechi cuvinte pelasgo-getice, și afirmă cu nonșalanță că nu pot fi de origine atît de veche pentru că nu exista porumb pe vremurile acelea în Europa.

Cu alte cuvinte, au informația perioadei cînd a apărut porumbul în Europa, dar nu fac nici un efort să se informeze despre meniul zilnic al pelasgo-geților.

O vom face noi azi pentru cei mai leneși!

Vă prezentăm azi o rețetă veche de peste 5000 de ani pe care o moștenim de la strămoșii noștri, o rețetă de mămăliguţă de mei sau cum se mai numește ”reţeta străbunilor”.

Dacă astăzi ne imaginăm că strămoşii noştri se serveau la mesele lor de la sat sau chiar la conacul boieresc, pe lîngă mîncarea de hribi sau tochitură, cu mămăliguţa aurie fără de care astăzi nu putem concepe o masă în stil rustic… ei bine, greşim. Pe vremea lui Dromichete, Burebista, Basarab, sau Ștefan cel Mare străbunii nu ştiau cum arată un ştiulete de porumb, iar la mămăligă ca a rumînilor de azi nici nu visau.

Și totuşi, un preparat asemănător însoţea curent cam tot ce aveau în blide şi se pare că era unul dintre secretele rezistenţei fizice şi sănătăţii incredibile a celor din vechime. Mămăliga, adică un fel de terci foarte gros şi bine fiert, se făcea în vechime în special din mei, măcinat ca făină sau doar decorticat pe pietre. Meiul (Panicum miliaceum) este o plantă erbacee din familia gramineelor, cu inflorescența ramificată și cu flori albe-gălbui, folosită și ca nutreț pentru vite. Nu se cunoaște exact strămoșul sălbatic al meiului și nici locul unde a fost cultivat pentru prima dată, dar a apărut ca plantă de cultură în Rumînia, TransCaucazia și China acum peste 7000 de ani, posibil fiind domesticit independent în mai multe regiuni.Rezistent la secetă, meiul are o perioadă de vegetație cuprinsă între 60-90 de zile (în funcție de soi și zona de cultură).

Este cultivat încă extensiv în India, Rusia, Orientul Mijlociu, Turcia și bineînțeles în Rumînia.

Preparatul este foarte uşor de obţinut şi astăzi, este un minunat aliment săţios de post şi se poate folosi de persoanele care nu suportă glutenul. Mămăliga de mei este mai albicioasă la culoare, are un gust mai delicat decît cea de porumb şi seamănă mai mult cu o fiertură de griş cu note de nucă. Se asortează minunat cu orice şi se poate pregăti, în afara perioadei de post, chiar în versiunea dulce şi mai lichidă, ca terci foarte hrănitor cu lapte, miere şi aromele dorite (scorţişoară, vanilie, dulceaţă de vişine sau de căpşuni).

Tot din mei şi în acelaşi mod putem pregăti un minunat pilaf, dacă adăugăm la fiert ceapă şi legume bine rumenite, sare şi nişte piper.

Ingrediente: 200 g mei decorticat, 4 căni de apă fierbinte, puţină sare, o lingură de ulei.

Preparare: Folosim mei decorticat, nu din cel pentru păsărele, cu coajă! Meiul decorticat se găseşte în marile supermarkete sau la raioanele naturiste şi arată ca nişte mici sfere, de obicei galbene. Gustăm cîteva bobiţe înainte de a le găti, pentru că meiul este amar dacă e vechi şi va strica preparatul. Alegem şi spălăm cu grijă meiul şi îl scurgem de apa rece în care l’am clătit. Dacă vrem ca mămăliga noastră să iasă ca o pastă fină, punem meiul la înmuiat cu apă caldă timp de o oră înainte de preparare. Dacă vrem să obţinem o mămăligă mai granulată sau pilaf, facem spălarea chiar înainte de a fierbe meiul şi nu îl înmuiem. unem 3 căni de apă fierbinte cu puţină sare la fiert. Cînd clocoteşte adăugăm meiul şi uleiul. Avem grijă să amestecăm des în oală, în timp ce lăsăm să fiarbă la foc mic. Este absolut necesar, pentru că se prinde uşor de fundul oalei şi se arde. Treptat, bobiţele se vor umfla, vor absorbi apa şi totul se va lega ca un pilaf gros. Durează 10-20 de minute. Dacă observăm că totul s’a îngroşat şi bobiţele nu sunt încă foarte moi, mai adăugăm cîte puţină apă fierbinte din cana rămasă şi amestecăm bine, dar continuăm fierberea.

Mămăliga de mei se serveşte imediat, caldă, dar mulţi o preferă şi după ce s’a răcit, în post, unsă generos cu magiun de prune şi presărată cu nucă.

În această formulă este ca un fel de prăjitură delicioasă şi poate fi deliberat făcută astfel – turnăm mămăliga caldă într’o tavă bine unsă, o răcim complet, o ungem cu gem, presărăm nucă şi tăiem bucăţele…Este foarte săţioasă şi hrănitoare, iar dacă este consumată dimineaţa conferă o incredibilă energie celor care trebuie să depună efort fizic.

Rețeta o găsiți lesne pe internet la căutarea ”mămăligă de mei”.


2%

din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și sprijinirea directă a Asociației Sfintele Mucenițe Ecaterina și Filofteia, nu către stat. Ajută-ne să luptăm în continuare pentru cele ce-ți sunt dragi: Dezvoltarea Personală, Comunitară și Socială, Familia, Credința și Țara.

Descarcă formularul și depune-l la agenția ANAF de care aparții până pe 31 iulie.