Elena din Troia

Epopeea lui Homer “Iliada”si “Odiseea” apare prin 800 i.Ch, deci cu vreo 400 ani dupa razboiul troian (1200 i.Ch) si abunda in fapte si imprejurari istorice care sunt mult mai credibile decat cele ale Vechiului Testament (Torei), pentru ca spre deosebire de ultimul se sprijina si pe alte dovezi solide. Agamemnon, regele cetatii Micene, cu masca mortuara gasita acolo chiar de Schilemann in 1876 a fost un personaj cat se poate de real si i se cunoste moartea (l-a ucis sotia, Clitemnestra, sora Elenei).

Fratele lui Agamemnon, Menelau, regele Spartei a fost si el un personaj real, existand dovezi arheologice despre fiul lui nelegitim, Megapenthes (care a alungat-o pe Elena din Sparta). De ce, atunci, sa se puna sub semnul intrebarii existentei Elenei? Daca din “Iliada” si “Odiseea” se extrage supranaturalul, ramane 99% istorie pura si 90 % istorie exacta. In acest context trebuie privita si povestea Elenei din Troia, iar grecii din Sparta (locul nasterii Elenei) si Rodos (locul mortii Elenei) nu au nici o indoiala cu privire la existenta ei reala. Iata istoria ei, dincolo de mitologie, spusa de betivii rodieni:

Regele Spartei, Tyndareus, era la varsta III-a, bine intrat intr-a IV-a, cand i-a cazut cu tonc o junioara focoasa rau, Leda. O ia de nevasta si o face regina. Dupa cateva luni de convietuire, Leda ii face dintr-un foc….4 copii, doua fete, pe Elena noastra, pe Climenestra (viitoarea sotie a lui Agamemnon, cea care ii ia gatul) si doi baieti, Castor si Polux. A iesit un pic de paruiala regala, ca la final sa se dea un comunicat cum ca pe Leda a lasat-o insarcinata Sfantul Duh, atunci intruchipat de Zeus.

Cand ajunge la 7 ani, Elena este trimisa in cetatea Atena pentru un viitor aranjament matrimonial cu fiul regelui atenian. 10 ani Elena a tot fost dusa cu vorba in Atena de viitoare mama soacra ba ca viitorul mire este in misiune de lupta, ba ca s-a ratacit pe mare etc asa ca Elena cand il prinde odata in permisie ii face scurt o fetita, Ifigenia, ca sa-l agate. Cand s-a aflat in Sparta ca “ginerica”nu numai ca nu mai da pe acasa, in Atena, dar s-a combinat intre timp cu o alta, in alta parte, vin dupa Elena fratii ei ,Castor si Polux, cu o armata profesionista si ii bat mar pe atenieni. O iau pe Elena cu fetita inapoi in Sparta. Ca sa nu iasa in paguba cu campania militara, fratii iau si aurul atenienilor, ba chiar si pe mama lui “ginerica”, pe care o transforma in slujnica Elenei. Bineinteles ca acum ii facea Elena viata grea “mamei soacre”.

Regele Spartei hotaraste sa o marite cat mai repede pe Elena, ramasa cu un copil, Ifigenia, pe cap. Bineinteles ca toti regisorii si smecherii din zona au dat navala la petit, ca regele Spartei era putred de bogat. Printre favoriti se aflau Ulise, Ajax, Achile, si doi azilanti din Micene, fratii Agamemnon si Menelau, copiii fostului rege al Micenei. Regele Spartei, un adevarat tata de fiica si aflat pe patul de moarte ii lasa mana libera Elenei, sa aleaga ea pe cine-i place si care urma sa devina regele Spartei dupa moartea lui. Elena era numai frumoasa, ci si practica. Il alege pe tanarul pensionar Menelau, pe ideea ca cum inchide ochii taticul ei si ajunge rege Menelau, nici el nu o va duce mai mult, deci, va conduce ea Sparta ca regina. Aici nu a fost ea prea insipirata, ca Menelau ajunge rapid rege, dar nu se grabeste sa moara, mai mult ii face si el patru copii: o fata – Hermione si trei baieti, Pleisthenes, Aethiolas si Moraphius.

Ajunsa la 40 de ani, Elena se tinea bine de tot (era un fel de Elena Udrea a Greciei) toti aveau visuri erotice cu ea. Odata vine in Sparta o misiune diplomatica din Troia, formata din doi fii ai regelui Priam, Hector si Paris. Regele Menalau le cere scuze ca trebuie sa plece la inmomantarea unchiului lui in Creta si lasa musafirii in grija sotiei. Elena se cam plictisise de bosorogul care nu mai voia sa moara si nici nu ii mai putea face nimic, asa ca s-a dat la virginul Paris, care a muscat momeala si s-a indragostit foc de ea. La plecarea misiunii diplomatice troiene, Elena fuge cu Paris, dar nu cu mana goala, ci cu tot aurul palatului regal. Ei, asta la dat gata pe Menelau. Nu Elena era paguba lui, desi l-a facut de ras, ci aurul, asta il durea cel mai mult (cam asa s-a intamplat in Vechiul Testament si cu faraonul Egiptului: dupa ce speriat de plagile trimise de Dumnezeu a eliberat sclavii evrei, evreii la plecare in loc sa zica “Ramai cu bine, Faroane” … La indemnul lui Moise au furat tot aurul Faraonului, care a fost nevoit sa trimita armata dupa ei, misiune incheiata tragic pentru armata, in Marea Rosie).

Menelau se plange la frate-su ajuns acum rege in Micene si la toti fostii petitori ai Elenei, cum ca a fost furat de stoarfa, soarta care puteau sa o aiba oricare din ei, daca il alegea. Un val de indignare a cuprins toata Grecia si s-a format o coalitie care a atacat Troia. 10 ani a durat razboiul troian, timp in care Elena i-a facut si lui Paris patru copii: o fata- Elena, si trei baieti, Bunomus, Aconus si Idoeus, care vor muri sub un acoperis prabusit in timpul asaltului final asupra Troiei.

Dupa moartea lui Paris, Elena care nu suporta vaduvia se casatoreste cu unul din fratii lui Paris, Deifob. In filmul “Troia” regizorul l-a prezentat pe Menelau ucis de Hector, tocmai cand Menalau dupa o lupta dreapta voia sa-l ucida pe Paris cazut la pamant. In realitate nici vorba de asa ceva, Menelau nu a murit in razboiul troian, patrunde in Troia si chiar pune mana pe Elena. Dupa ce o fragezeste bine in pumni si picioare, nu o ucide convins de vorbele ei ca “asa au vrut zeii sa fie”. Ba chiar o iarta, ca femeia la 50 anisori se tinea inca bine. Cum nu fusese cu ea in luna de miere la casatorie, o duce acum prin toata Grecia, la cetatile tuturor camarazilor lui de razboi, ca sa vada toti locuitorii Greciei ca si-a reparat onoarea. Dupa 8 ani ajunge cu Elena in Sparta. Bineinteles ca doi din copiii nelegitimi ai lui Menelau, facut de el chiar cand convietuia cu Elena, acum majori, Nicostrat si Megaphentes, nu vedeau cu ochi buni intoarcerea Elenei.

Menelau moare dupa un an, prilej pentru Nicostrat si Megaphentes sa o alunge din Sparta. Elena se refugiaza acum pe insula Rodos, la o fosta prietena, regina Polyxo. Numai ca regina, care ramasese vaduva, cu un copil, ca barbatu-su regele murise in atacul asupra Troiei, o ura acum pe Elena. A trimis slujnicile, degizate in furii (zeite ale razbunarii) sa o prinda si sa o ucida. Elena este prinsa de slujnice si spazurata de un copac. Regina Polyxo a interzis ca cineva sa se apropie de ea, Elena putrezind in streang si fiind mancata de pescarusi. Cand, in timp,oasele ei au cazut jos, ele au fost ingropate la radacina copacului. Locul de atunci este azi sanctuarul (mormantul) Elenei din Sparta, zisa impropriu din Troia.

Autor: Gheorghe Bozgan