Veche de aproape patru secole si jumatate, Manastirea Radu-Voda din Bucuresti, asezata pe o colina din imediata apropiere a Dambovitei, chiar in centrul orasului, a inceput de cativa ani sa renasca. Ctitorie a voievodului Alexandru Mircea, ea a fost desavarsita de voievodul Mihnea Turcitul. In zbuciumata sa istorie, manastirea, asezata pe o veche vatra de locuire dacica (dupa cum o dovedesc sapaturile arheologice efectuate in incinta), a fost martora umila si tacuta a istoriei acestui neam. Dupa biruinta lui Mihai Viteazul de la 1595, ienicerii lui Sinan Pasa arunca in aer biserica manastirii. Reconstruita de domnitorul Tarii Romanesti, Radu Mihnea, intre anii 1613-1614, ea este inchinata de acesta Manastirii Iviron din Sfantul Munte Athos. Reaua administrare greceasca lasa insa manastirea, dupa plecarea calugarilor greci, intr-o stare deplorabila. Manastirea a fost restaurata din nou in anul 1625 de catre Alexandru Voievod, fiul lui Radu-Voda.
Multe alte rele aveau sa se mai abata asupra acestui sfant locas: daramarea incintei manastirii de catre ministrul Cultelor din 1875 (nimeni altul decat Titu Maiorescu!) sau infiintarea aici a primei „Scoli de partid“ din Bucuresti, in 1948. Rectitorita de catre Patriarhul Iustinian, care isi are mormantul chiar in biserica manastirii, si pictata de catre Parintele Sofian Boghiu de la Antim, manastirea este reactivata in 1998 de catre Prea Fericitul Teoctist. Intaistatatorul acestui sfant asezamant este astazi P. S. Varsanufie Prahoveanul, iar obstea numara 15 monahi.
Slujbele se desfasoara dupa randuiala athonita, cu liturghie zilnica, ceasuri si priveghere de noapte. Manastirea incepe sa-si recapete frumusetea de odinioara, care-l incantase pe vestitul secretar al Patriarhului Macarie de Antiohia, Paul de Alep, acesta socotind-o, se pare, cea mai frumoasa manastire vazuta in peregrinarile sale. Avand hramul Sfanta Treime, manastirea si-a luat ca protector, din 2002, pe Sf. Nectarie Taumaturgul. Particele din moastele sfantului, daruite staretiei in 2001, se afla asezate intr-o frumoasa racla, in partea dreapta a bisericii, sub un baldachin.
Sfantul Nectarie de Eghina
Sf. Nectarie s-a nascut in oraselul Silivria din Tracia, de pe actualul teritoriu al Turciei, la 1 octombrie 1846, fiind crescut, impreuna cu cei 6 frati ai sai, in dreapta credinta. La varsta de 14 ani se indreapta catre Constantinopol, unde munceste din greu pentru hrana. Singura lui mangaiere, dupa orele istovitoare de munca, era Sfanta Biserica. Remarcat de catre conducatorii Scolii Metocului Sf. Mormant, este angajat ca pedagog si invatator la aceasta scoala. Tot ca invatator, incepand de la varsta de 20 de ani, il aflam si in insula Hios. La 27 de ani isi urmeaza glasul constiintei si, din dragoste pentru Hristos, devine monah la Manastirea Nea Moni, de pe aceasta insula. Ajutat de Dumnezeu printr-un om bogat, care era cucerit de viata sfanta dusa de catre Parintele Nectarie, el isi implineste visul de a invata si termina liceul in 1881. Cu binecuvantarea Patriarhului Alexandriei, urmeaza Facultatea de Teologie din Athena.
Reintors in Alexandria Egiptului, este numit predicator principal al Patriarhiei. Tot atunci, Sf. Nectarie tipareste mai multe carti de raspandire a dreptei credinte. Trece prin toate treptele ierarhice, fiind hirotonit (15 ianuarie 1889) episcop si numit Mitropolit de Pentapolis. In anul 1890, din pricina unor neintelegeri, este trimis in Grecia. Injosit si trecut cu vederea multa vreme, ajunge in cele din urma director al Seminarului Teologic Ortodox Rizareion. In afara de formarea tinerilor seminaristi, s-a ocupat si de cresterea duhovniceasca si inchegarea unei stranse comuniuni intre cei care ii erau ucenici. Renunta la functia de conducator al Seminarului Teologic dupa ce considera ca si-a indeplinit datoria si intemeiaza impreuna cu un grup de ucenice Manastirea Sfanta Treime din insula Eghina. Dupa trecerea sa la cele vesnice, in 1920, printr-o intamplare minunata, trupul sau este descoperit neputrezit si izvorand mir. Canonizarea sa a avut loc in 1961, fiind serbat pe 9 noiembrie. Despre minunile savarsite de Sf. Nectarie in zilele noastre - mai ales vindecari de cancer si alte boli grave, ce se savarsesc la moastele sale, ori cu untdelemn de la candela sa - s-au scris nenumarate carti in Grecia, care in parte au fost traduse si in romaneste.
Minunatele vindecari
Recent, o data cu asezarea raclei cu particele din moastele sale la Manastirea Radu-Voda, au inceput sa fie consemnate si la noi nenumarate minuni, probate cu martori. Astfel ca multime de pelerini din toata tara au inceput sa soseasca la Radu-Voda. Asteptarile lor nu au fost inselate de catre Sf. Nectarie Taumaturgul. Prezentam pe scurt cazul d-nei Ileana Boncea din Bucuresti, fiica de preot.
In urma unor analize medicale complexe, i se stabileste diagnosticul: ulcer gastric, crater ulceros de natura maligna. Inainte de interventia chirurgicala programata, d-na Ileana Boncea vine la Manastirea Radu-Voda, sa ceara binecuvantare. Primeste din partea P. S. Varsanufie mir de la candela Sf. Nectarie si se unge in fiecare dimineata. Il foloseste cu multa incredere in Dumnezeu si in darul Sf. Nectarie, facand ascultare de duhovnic. Ulcerul malign constatat de medici dispare fara urma! Profesorul Radu Petrescu, cel ce urma s-o opereze pe d-na Boncea, a constatat ca „nu are ce taia - rana s-a inchis“! Femeia a venit degraba la Manastirea Radu-Voda, sa-i multumeasca Sf. Nectarie. De altfel, mai toti credinciosii care participa la slujbe au o relatie foarte stransa cu Sf. Nectarie.
Dragostea sfantului pentru noi ii mangaie si pe tinerii elevi ai Seminarului Teologic de la Radu-Voda, care se bucura sa-l aiba aproape pe cel ce in viata pamanteasca a fost ca un parinte pentru seminaristi. Unul dintre elevii sai ii scria unui vechi prieten, pe cand sfantul conducea Seminarul Rizareion: „Se intalneste cu oameni de toate categoriile sociale, carora le ofera liniste sufleteasca si pe care ii conduce spre Mantuitorul Hristos cu nemarginita blandete si bunatate... Ma tem ca nu voi putea cuprinde multimea tainica a harismelor sale“.
Gheorghita Ciocioi
Lumea credintei, anul II, nr. 2(7)
Comentarii și Discuții
Trebuie să fii autentificat pentru a vedea și adăuga comentarii.