Recent, intr-o emisiune tv, un medic stomatolog a fost intrebat care varianta e mai buna, obturatia de canal sau extractia dentara? Raspunsul doamnei a fost: prima varianta.
Asa sa fie oare? Tema am mai abordat-o in 2015 in articolul CU CIMITIRUL IN GURA. Studiu: DINTII CU NERVII SCOSI sunt MORTACIUNI ce va UCID inainte de vreme. Dezvolta INFECTII NEDETECTATE la radiografie, ce lovesc puternic in cu totul alte organe ale corpului. Solutia urgenta: ZEAMA DE CLESTE. Postasem atunci cateva fragmente din studiul Infectiiledentare[1] prelucrat2 la care adaugasem un comentariu la final. Azi postez studiul integral:
CANCERUL, REUMATISMUL, BOLILE DE INIMĂ ŞI
INFECŢIA DE FOCAR DENTAR
Infecţia de focar dentar este situată printre cele mai mari plăgi ale omenirii, aceasta trebuie pusă, după Veil, la temelia gândirii medicale.
Populaţia ar trebui avertizată asupra frecvenţei mari a infecţiilor de focar, precum şi a consecinţelor grave, uneori iremediabile, ce se pot produce dacă asanarea focarelor nu se face la timp.
Dacă suferiţi de o simptomatologie nespecifică cum ar fi: ameţeli, cefalee, transpiraţii, dureri articulare sau de coloană, inapetenţă, secreţii nazale intermitente, palpiaţii, dureri precordiale, oboseală, fără ameliorare după tratament, trebuie căutate infecţiile dentare, în ciuda faptului că durerile dentare sunt absente (datorită devitalizării nervului).Infecţia de focar dentar apare ca o îmbolnăvire a întregului organism, în care există un focar primar cronic cu evoluţie latentă, neobservată de bolnav şi leziuni secundare la distanţă, care se manifestă zgomotos.
Aproape toate bolile cronice degenerative au legatură cu canalul radicular, inclusiv bolile de inimă, rinichi, artrită, boli neurologice și autoimnune (lupus etc).
Microbii şi produsele lor toxice (endotoxine şi exotoxine) migrează pe 2 căi:
1.CALEA TUBULUI DIGESTIV– microbii înghiţiţi devin patogeni şi produc inflamaţia peretelui gastric (gastrite, ulcere), microbii nefiind îndepărtaţi de aciditatea sucului gastric produc mai departe apendicite, colite, iar prin efracţia tubului digestiv inflamat poate trece la ficat şi pancreas. Procesul de inflamaţie intramural la nivelul peretelui gastric determină vasoconstricţie cu repercursiuni asupra aciditaţii şi motilităţii gastrice.DupăKlaus Vogel, prezenţa infecţiei de focar agravează diabetul zaharat, iar îndepărtarea lui, ameliorează diabetul zaharat. La nivelul cavităţii bucale produc piodermite, stomatite, impetigo.
2.CALEA HEMATOGENĂ – microbii îşi varsă produsele lor toxice în circulaţia sângelui, în cantităţi mici, dar continuu şi prelungit, creând o stare septicemică latentă, care se manifestă prin infecţii secundare la distanţă de focarul primar.
Manifestările alergice sunt reacţii inflamatorii la distanţă, în articulaţii, ochi, piele, inimă, cauza fiind dinţii devitalizaţi, fără leziuni periapicale evidente radiologic. Aceste manifestări dispar după extracţia lor.
Datorită toxinelor microbiene (endo şi exotoxine) se creează o stare de alergie de două forme:
1.Formele hiperergice se manifestă iniţial printr-un sindrom toxiinfecţios dentar cu oscilaţii tensionale, creşteri ale ureii, creatininei, colesterolului, glicemiei. Microbii din canaliculele dentinare determină flebita venelor alveolare şi de aici infecţia ajunge la sinusul cavernos (de la baza craniului). Flebitele acestor sisteme venoase în care circulaţia e încetinită, propagă infecţia spre sinusurile endocraniene, determinand tromboze şi, deci, irigaţia creierului e deficitară. Când în lichidul cefalorahidian apar limfocite PMN atunci tromboza sinusului cavernos s-a complicat cu o meningită cerebrospinală, plus prezenţa iritaţiilor cronice cu manifestări nervoase: migrene, depresie, melancolie, insomnie, senilitate.
Tot la nivelul capului, datorită inflamaţiei nervului trigemen şi legăturilor sale cu nucleul salivar determină sialoree. De exemplu pulpita caninilor determină conjunctivita hiperemică şi iridociclite de aceeaşi parte. Incisivii laterali sau centrali determină secreţie nazală crescută. Molarii superiori infectaţi determină căderea părului sau albirea precoce.
BOLI PRODUSE PE DIFERITE ORGANE:
OCHI:
- conjunctivita hiperemică
- blefarospasm
- parezele nervilor oculomotor, dispariţia midriazei de partea dintelui infectat, lăcrimare, iridociclită, uveită
- herpes corneean
URECHI:
- otite, hipoacuzie
CUTANATE:
- hiperemia unei zone din faţă
- lichenul plan
- Zona Zoster şi herpes cutanat
- impetigo, erizipel recidivant
- furunculoză
manifestări care dispar dupa eliminarea infecţiei odontogene
RENALE:
- cistite, pielonefrite, dovada o constituie urocultura pozitiva cu aceiaşi microbi ca şi în leziunile primare dentare
- nefrita acută se transformă în nefrită cronică datorită unor pusee succesive determinate derecidivele infecţiei streptococice dentare
PULMONARE:
- agravarea unui astm bronşic preexistent
- bronhopneumonii, abcese pulmonare
ARTICULAŢII ŞI COLOANĂ:
- durerile de la nivelul coloanei vertebrale cu iradieri pe nervul sciatic, cu radiografii aproape normale, care nu cedează la tratament, trebuie căutat focarul dentar infecţios sau dinţi devitalizaţi
- infecţia dentară poate determina inflamarea mezenchimului medular cu leziuni medulare şi nevrite radiculare manifestate prin hipertonie şi chiar interesarea sistemului nervos vegetativ mecanism declanşator în scleroza amiotrofică
- la nivelul articulaţiilor, infecţia de focar determină poliartrita reumatoidă
GANGLIONI LIMFATICI:
- adică inflamaţia hiperergică a ţesutului mezenchimatos în general şi a ganglionilor şi splinei în special, ceea ce determină limfogranulomatoza malignă, adică reumatismul cronic al mezenchimului ganglionar
RINITA ALERGICĂ ŞI PURPURA:
- apar ca urmare a reacţiei alergice hiperergice din cauza infecţiei de focar
TIROIDA:
- diseminarea infecţioasă a tiroideipe cale limfatică dezvoltă tiroidita autoimună
- s-a constatat că în boala Basedow simptomatologia dispare complet la 2 luni dupa asanarea focarului infecţios
APARAT CARDIOVASCULAR:Focarele infecţioase dentare afectează toate părţile constitutive ale aparatului cardiovascular. S-au făcut cercetări asupra arteritelor ( trombangeita obliterantă, Boala Raynaud) şi s-a descoperit intervenţia unui mecanism alergic hiperergic însoţit de eozinofilie şi reacţii reumatismale asociate.
Klinge şi alţi autori susţin că infecţia de focar dentar poate afecta orice segment arterial determinând arteriopatii care pot fi reversibile, cu rezultate spectaculoase după asanarea focarului infecţios. Acestea produc leziuni endocardice şi miocardice şi au rol determinant în geneza trombozei coronariene ( a infarctelor miocardice). Antigenele microbiene se grefează pe leziuni vasculare vechi ateromatoase ce determină tromboze vasculare( infarcte). Stentul nu rezolvă permeabilizarea arterei respective întrucat tot endoteliul coronarian este inflamat şi prin urmare, dacă nu se îndepartează focarul infecţios, stenturile se pot restenoza. Granuloamele dentare şi dinţii devitalizaţi menţin infecţia cronică a organismului şi o stare de inflamaţie care contribuie la ineficacitatea oricarui tratament.
Am întâlnit cazuri când după îndepărtarea focarelor infecţioase dentare, simptomatologia cardiacă a dispărut şi a trebuit să-i întrerup tratatmentul cronarodilatator.
Simptome ca: transpiraţie, subfebrilităţi, artralgii, circulaţie periferică deficitară, palpitaţii, dureri precordiale îi determină pe pacienţi ani de zilesă alerge de la un medic la altul. Ratschowa observant că bolnavii cu focare infecţioase au o proastă circulaţie periferică, mai ales la cei care asociază dureri reumatice. Aceşti oameni sunt palizi şi se plâng de mâini şi picioare reci, cu transpiraţii la nivelul lor. Agenţii termici şi toxici (frig, fumat) nu pot produce singuri leziuni arteriale, dar contribuie la localizarea acţiunii focarelor infecţioase asupra arterelor. Toxinele pe care le pune în circulaţie focarul infecţios produc inflamaţii ale arterelor şi capilarelor, îngreunează circulaţia şi determină la tineri spasm coronarian şi la ceilalţi angină pectorală şi infarct miocardic. Apar modificări morfologice ale electrocardiogramei prin acţiunea directă a focarului infecţios asupra miocardului sau indirect asupra circulaţiei coronariene.
În revista britanică “The Lancet” s-a pus problema inflamației arterioleror coronariene ca fiind principala cauză a incarctului miocardic. Astfe se explică de ce unii pacienți cu niveluri normale de coresterol suferă atacuri de cord sau accidente vasculare cerebrale în timp ce alții cu nivel crescut de coresterol nu dezvoltă afecțiuni cardio-vasculare.
S-au făcut studii experimentale şi s-a constatat că microbii şi toxinele acestora sunt îndreptaţi în mod regulat şi invariabil în articulaţii şi endocard (leziuni de acelaşi aspect). La o nouă recrudescenţă al focarului infecţios se produce o reacţie inflamatorie promptă. Toxinele microbiene au rol de alergeni, dovadă fiind cazurile de astm bronşic, migrenă, urticarie, vindecate după extracţia dentară.
Reacţiile umorale au aratat 3 faze:
- Faza de luptă cu neutrofilie, creşteri VSH, scade complementul (fiind utilizat în reacţia antigen – anticorp), scade fierul(fiind stocat în ţesuturile inflamate)
- Faza de apărare cu monocitoză
- Faza de cronicizare cu eozinofilie şi limfocitoză
II.În formele anergice în care reacţia de apărare împotriva microbismului bucodentar e complet dispărută, bolile infecţioase au o evoluţie gravă: endocardită malignă, aplazia medulară, cancerul. Formele anergice spre deosebire de cele hiperergice (care se manifestă cu limfocitoză) se exprimă prin pancitopenie, când scad leucocitele, trombocitele si globulele roşii. Dacă nu se înlatură focarul infecţios leziunile sunt ireversibile spre panmieloftizie. Fizicianul şi chimistul Keth Brewer renumit pe plan mondial pentru lucrările din domeniul izotopilor, a constatat că orice celulă insuficient oxigenată (condiţii create de infecţia de focar) se poate transforma în celulă canceroasă. În condiţii normale energia celulei este furnizată de combustia glucidelor în prezenţaO2; CO2 rezultat este eliminat prin plămâni. În absenţa O2 energia celulei este furnizată de degradarea glucozei în acid lactic şi astfel mediul intracelular devine acid. Aceeaşi acidifiere modifică lanţul ADN al cromozomilor, celula pierzând controlul asupra multiplicării şi dezvoltând tumori. Deci inflamaţia ţesuturilor diferitelor organe ca urmare a infecţiei dentare determină o insuficientă oxigenare a acestora şi deci apariţia cancerului.
Doctorul Robert Jones, un cercetător al relației dintre canalul radicular și cancerul de sân a făcut un studiu de 5 ani pe 300 de paciente cu cancer de sân:
- 93% dintre cazuri aveau canale radiculare cimentate;
- 7% alte patologii orale.
În majoritatea cazurilor bolile au fost găsite pe aceeași parte a canalului radicular sau patologiei orale.
Dr. Jones susține că toxinele din bacterile unui dinte devitalizat sunt capaibile de a inhiba proteine care suprimă dezvoltarea tumorii.
Dr. Josof Pssels a raportat că în cei 40 de ani de când tratează pacienți cu cancer terminal, 97% dintre ei au avut tratamente pe canalul radicular.
După unii cercetatori dinţii devitalizaţi constituie o inflamaţie latentă care, după o pneumonie, viroză sau infecţie oarecare,prin procesul de anahoreză se transformă focarul latent inactiv (în câteva zile sau săptămâni) în focar activ de infecţie, vizibil sau nu radiologic. Umber o denumeşte infecţie permanentă atenuată sau subsepticemie. Demarcaţia dintre reumatism şi subsepticemiese poate face pe nesimţite când reacţia de apărare a organismului slăbeşte (efort fizic intens, stress, accidente).
Pentru a înţelege mecanismul apariţiei infecţiei dentare trebuie să ştim anatomia dintelui. În interiorul pulpei dentare există un mănunchi vasculonervos (arteră – venă, nerv) ce conferă vitalitatea dintelui. Artera se ramifică în capilare prin miile de canalicule ce străbat întreaga suprafaţă a dentinei (situată în afara pulpei dentare). Prin aceste capilare circulă sângele cu nutrienţi ce hrănesc dintele şi în acelaşi timp “curăţă” microbii ce pătrund din gură pe la coletul dentar în canaliculele dentare.
De aceea dinţii devitalizaţi oricât de bine ar fi obturaţi, în canaliculele dentinare rămân microbi în stare saprofită care devin virulenţi când rezistenţa organismului scade favorizând astfel apariţia focarului de infecţie. De asemenea microbii care pătrund pe la coletul dentar în canaliculele dentinare găsesc mediu de cultură (resturi de capilare rămase după îndepărtarea nervului şi arterei) şi migrează prin canalul radicular spre apex la parodonţiu apical producând fenomene inflamatorii cronice cu pierderi masive de ţesut osos. Un alt factor favorizant pentru infecţie este şi retracţia materialului din interiorul canalului radicular ceea ce favorizează circulaţia microbilor. Aceşti microbi nu pot fi îndepărtaţi de macrofagele din sânge deoarece odată cu obturarea canalului radicular (omorarea nervului şi îndepărtarea lui) se anulează şi artera din pulpa dentară responsabilă de curăţirea dintelui de microbi. Dinţii devitalizaţi sunt dinţi morţi, fără circulaţie şi de aceea îşi schimbă culoarea devenind cenuşii.
Există o procedură dentară -obturatia de canal – pe care aproape orice medic dentist o recomandă ca fiind în condiții de siguranță în ciuda faptului că oamenii de știință au avertizat asupra pericolelor sale de mai bine de 100 de ani.
Numai în SUA sunt efectuate în jur de 41000 de aceste proceduri în fiecare zi pe pacienți care cred că sunt în siguranță și cred că o să-și rezolve problemele.
Canalele radiculare curațate (de nerv, dar și de arteră) sunt în esență dinți morți care pot deveni incubatoare silențioase pentru bacterii anarobe extrem de toxice care pot în anumite condiții să-și croiască drum în sange pentru a provoca o serie de probleme medicale grave, apărând la câțiva ani după lucrări pe canal dentar. Acești dinți nu dor(pentru că nu au nerv), arată bine, mulți ani nu dezvoltă pungi de puroi vizibile radiologic și deci este greu de urmărit rolul lor în cancer, boli de inimă sau reumatism.
Actualmente, se practică de către majoritatea stomatologilor metoda conservatoare a dinţilor (devitalizări, rezecţii apicale) în loc să recurgă la procedee de conservare a pulpei dentare protejând nervul şi artera, nu distrugându-l cu uşurinţă. Orice dinte mort (devitalizat) trebuie să fie suspect pentru sediul infecţiei de focar, iar metoda extracţională este cea benefică, întrucât numai eliminarea radicală a infecţiilor de focar asigură vindecarea leziunilor şi fenomenelor de la distanţă.
Încă din anii ’50 când lumea era entuziastă de dentistica conservatoare (devitalizări, punţi, dinţi îmbrăcați) dr. Price a făcut experimente cu dinţi devitalizaţi (fără infecţii decelabile pe radiografii) pe care i-a sterilizat şi i-a implantat sub pielea unui iepure. A constatat că aceeaşi boală care o producea la bolnavi (artrită, nefrită, cardită) o dezvolta şi la iepure care murea în 10 zile. A repetat de sute de ori experimentul şi rezultatele erau aceleaşi: iepurii mureau de acceaşi boală cu a pacientului din care a fost extras dintele devitalizat.
Dr. Price a descoperit 16 tipuri de microbi in dinți devitalizați care duc la boli de inimă, circulatorii sau reumatice. El a recomandat unei paciente în scaun cu rotile de ani cu degete de poliartrită reumatoidă să-i extragă dintele devitalizat(cu nervul omorât), fără infecție vizibilă radiologic și implantarea acestuia sub pielea unui iepure. Uimitor, iepurele a dezvoltat aceeași artrită și a murit 10 mai târziu. Fară acel dinte doar, femeia s-a recuperat rapid de artrită și a putut merge și fără baston. Din păcate, munca dr. Price a fost îngropată deliberat timp de 70 de ani, până când dr. George Meining, a tot recunoscător pentru munca dr. Price, a căutat să dezvăluie adevărul.
Dr. Meining fondatorul Asociaţiei Specialiştilor în Tratamente pe Canal (1993) a completat studiile dr. Price şi a constatat că infecţiile din dinţii devitalizaţi (infecţii nedecelabile radiologic) le pot tolera pacienţii în funcţie de starea de imunitate. Când aceasta scade (stres, oboseală, răceli, gripe, accidente) şi capacitatea de a lupta este redusă apar boli degenerative, cronice precum poliartrita reumatoidă, leucemiile, cancerul. Dr. Meining a recoltat dinţi devitalizaţi (fără granuloame) i-a sterilizat şi i-a introdus pe medii de cultură diferite. El a constatat că se dezvoltau 16 tipuri de microbe dintre care:
MerismopodeStafilococ
Streptococ Diplobacili
Bacterii în lanţEnterococ
SpirocheteBacilul tuberculozei
Parazitul amiba
Plombarea canalului radicular împiedică drenarea liberă a infecţiei, aceasta propagându-se din canalul radicular prin orificiul apical în spaţiul spongios al maxilarului, determinând infiltrat leucocitar la început, apoi distrucţia tesutului osos.
Bacteriile ajunse in dentină nu se pot steriliza, rămân in stare latentă până găsesc o oportunitate de a se răspândi. Infecția se extinde la nivelul maxilarului producând necroză .
Atâta timp cât sistemul imunitar este slăbit nu mai poate să mențină infecția sub control. Aceste bacterii pot migra de la țesuturile înconjuratoare la alte locații care pot fi orice organ sau țesut.
Mai periculoase sunt infecţiile închistate faţă de cele supurate care au posibilitatea să se scurgă liber. În infecţia de focar dentar sunt incriminate:
- Paradontozele
- Dinţi devitalizaţi
- Chisturile
- Dinţi care susţin poduri
- Dinţi retenitionaţi
- Resturi de rădăcini dentare
Osborne spunea că depinde exclusiv de hotărârea stomatologului dacă bolnavului i se asigură o viaţă îndelungată sau i se sapă groapa înainte de vreme. Dacă analizăm starea sănătăţii oamenilor din jurul nostru constatăm că cei cu o genetică bună a danturii (fără tratamente pe canal) şi cei edentaţi de timpuriu ajung la vârste înaintate fără boli cronice. Sunt specialişti chirurgi care în afecţiuni ca stenoze coronariene multiple, tumori cerebrale, glaucom, temporizează intervenţiile chirurgicale pentru a se extrage dinţii bolnavi (cu infecţii vizibile sau nu radiologic). Dacă sunt concomitent infecţii de focar dentare şi amigdaliene este recomandabil în prima fază să eliminăm pe cele dentare şi mai târziu pe cele amigdaliene. Experienţa clinicienilor a aratat că odată ce se elimină infecţiile dentare organismul reuşeşte să facă inofensivă infecţia amigdaliană. Dupa Hunter ar fi mai potrivită denumirea, în loc de stomatologie conservativă (în care o data cu dintele devitalizat se conservă şi infecţia) cu stomatologia septică ce determină o varietate de patologii grave.
În trecut regula “sinequanon” în vindecarea bolilor cardiovasculare, digestive, renale, era asanarea tuturor focarelor infecţioase. Actualmente acest lucru este aproape imposibil întrucât toţi stomatologii aplică metode conservative.
Sideman a dovedit în urma extracţiilor dentare a dinţilor morţi prevăzuţi cu coroniţe că sunt adevărate cuiburi de streptococi patogeni chiar dacă sunt coroniţe de ceramică. De exemplu am avut pacienţi cu cardiopatie ischemică ce asociau şi poliartrita reumatoidă sau lombosciatica, boli care numai se ameliorau cu tratamente, dar nu se vindecau. Au insistat pentru extracţia dentară a mai multor dinţi îmbrăcaţi şi cu ştifturi pe canal, dar au fost refuzaţi de către stomatologi pe motiv ca nu există infecţii vizibile pe radiografii. Au solicitat alt stomatolog care de la prima extracţie a constatat necroze masive osoase ce necesitau drenări repetate ale infecţiei. Ulterior s-au vindecat la 1-2 luni de la ultima extracţie şi de bolile cronice existente.
Concluzii:
Dinţii devitalizaţi, îmbrăcaţi, punţi dentare, dinţi cu stifturi pe canal constituie o sursă de focare infecţioase ce declanşează boli cronice grave în absenţa durerilor dentare. În urma extracţiilor dentare s-a constatat clinic dispariţia mai devreme sau mai târziu (2 luni) a bolilor cronice declanşate de infecţiile dentare.
Indivizii care au infecţii dentare sunt mai predispuşi la gripă, depresie şi epuizare decât cei care nu au dinţi devitalizaţi. Infecţiile dentare cresc aciditatea sângelui şi favorizează apariţia bolilor grave. Pacienţii cu boli degenerative au nivelul scăzut de calciu ionic, dar odată cu îndepărtarea infecţiilor dentare, echilibrul este restabilit şi simptomele dispar progresiv. Actualmente planeaza o inconstienta a medicilor stomatologi intrucit refuza etectuarea extractiilor dentare in ciuda insistentelor pacientului. Iar daca aceasta se efectueaza, nu practica chiuretaj alveolar si nu recomanda administrarea antibioticelor cel putin 7 zile (2 zile inainte si 5 zile dupa extractie). Orice dinte devitalizat cu obturatie de canal oricât de corect ar fi realizata constituie focar de infecţie, chiar şi dacă radiologic este în aparenţă normal.
Bibliografie:
- George E. Meining – “The Root Canal Coverup”-1993
- Prof. Dr. M. Milcu – “Stomatologie” – 1970
- Goia şi Haţieganu – “Infecţie de focar” – 1950
Recent, intr-o emisiune tv, un medic stomatolog a fost intrebat care varianta e mai buna, obturatia de canal sau extractia dentara? Raspunsul doamnei a fost: prima varianta.
Asa sa fie oare? Tema am mai abordat-o in 2015 in articolul CU CIMITIRUL IN GURA. Studiu: DINTII CU NERVII SCOSI sunt MORTACIUNI ce va UCID inainte de vreme. Dezvolta INFECTII NEDETECTATE la radiografie, ce lovesc puternic in cu totul alte organe ale corpului. Solutia urgenta: ZEAMA DE CLESTE. Postasem atunci cateva fragmente din studiul Infectiiledentare[1] prelucrat2 la care adaugasem un comentariu la final. Azi postez studiul integral:
CANCERUL, REUMATISMUL, BOLILE DE INIMĂ ŞI
INFECŢIA DE FOCAR DENTAR
Infecţia de focar dentar este situată printre cele mai mari plăgi ale omenirii, aceasta trebuie pusă, după Veil, la temelia gândirii medicale.
Populaţia ar trebui avertizată asupra frecvenţei mari a infecţiilor de focar, precum şi a consecinţelor grave, uneori iremediabile, ce se pot produce dacă asanarea focarelor nu se face la timp.
Dacă suferiţi de o simptomatologie nespecifică cum ar fi: ameţeli, cefalee, transpiraţii, dureri articulare sau de coloană, inapetenţă, secreţii nazale intermitente, palpiaţii, dureri precordiale, oboseală, fără ameliorare după tratament, trebuie căutate infecţiile dentare, în ciuda faptului că durerile dentare sunt absente (datorită devitalizării nervului).Infecţia de focar dentar apare ca o îmbolnăvire a întregului organism, în care există un focar primar cronic cu evoluţie latentă, neobservată de bolnav şi leziuni secundare la distanţă, care se manifestă zgomotos.
Aproape toate bolile cronice degenerative au legatură cu canalul radicular, inclusiv bolile de inimă, rinichi, artrită, boli neurologice și autoimnune (lupus etc).
Microbii şi produsele lor toxice (endotoxine şi exotoxine) migrează pe 2 căi:
1.CALEA TUBULUI DIGESTIV– microbii înghiţiţi devin patogeni şi produc inflamaţia peretelui gastric (gastrite, ulcere), microbii nefiind îndepărtaţi de aciditatea sucului gastric produc mai departe apendicite, colite, iar prin efracţia tubului digestiv inflamat poate trece la ficat şi pancreas. Procesul de inflamaţie intramural la nivelul peretelui gastric determină vasoconstricţie cu repercursiuni asupra aciditaţii şi motilităţii gastrice.DupăKlaus Vogel, prezenţa infecţiei de focar agravează diabetul zaharat, iar îndepărtarea lui, ameliorează diabetul zaharat. La nivelul cavităţii bucale produc piodermite, stomatite, impetigo.
2.CALEA HEMATOGENĂ – microbii îşi varsă produsele lor toxice în circulaţia sângelui, în cantităţi mici, dar continuu şi prelungit, creând o stare septicemică latentă, care se manifestă prin infecţii secundare la distanţă de focarul primar.
Manifestările alergice sunt reacţii inflamatorii la distanţă, în articulaţii, ochi, piele, inimă, cauza fiind dinţii devitalizaţi, fără leziuni periapicale evidente radiologic. Aceste manifestări dispar după extracţia lor.
Datorită toxinelor microbiene (endo şi exotoxine) se creează o stare de alergie de două forme:
1.Formele hiperergice se manifestă iniţial printr-un sindrom toxiinfecţios dentar cu oscilaţii tensionale, creşteri ale ureii, creatininei, colesterolului, glicemiei. Microbii din canaliculele dentinare determină flebita venelor alveolare şi de aici infecţia ajunge la sinusul cavernos (de la baza craniului). Flebitele acestor sisteme venoase în care circulaţia e încetinită, propagă infecţia spre sinusurile endocraniene, determinand tromboze şi, deci, irigaţia creierului e deficitară. Când în lichidul cefalorahidian apar limfocite PMN atunci tromboza sinusului cavernos s-a complicat cu o meningită cerebrospinală, plus prezenţa iritaţiilor cronice cu manifestări nervoase: migrene, depresie, melancolie, insomnie, senilitate.
Tot la nivelul capului, datorită inflamaţiei nervului trigemen şi legăturilor sale cu nucleul salivar determină sialoree. De exemplu pulpita caninilor determină conjunctivita hiperemică şi iridociclite de aceeaşi parte. Incisivii laterali sau centrali determină secreţie nazală crescută. Molarii superiori infectaţi determină căderea părului sau albirea precoce.
BOLI PRODUSE PE DIFERITE ORGANE:
OCHI:
- conjunctivita hiperemică
- blefarospasm
- parezele nervilor oculomotor, dispariţia midriazei de partea dintelui infectat, lăcrimare, iridociclită, uveită
- herpes corneean
URECHI:
- otite, hipoacuzie
CUTANATE:
- hiperemia unei zone din faţă
- lichenul plan
- Zona Zoster şi herpes cutanat
- impetigo, erizipel recidivant
- furunculoză
manifestări care dispar dupa eliminarea infecţiei odontogene
RENALE:
- cistite, pielonefrite, dovada o constituie urocultura pozitiva cu aceiaşi microbi ca şi în leziunile primare dentare
- nefrita acută se transformă în nefrită cronică datorită unor pusee succesive determinate derecidivele infecţiei streptococice dentare
PULMONARE:
- agravarea unui astm bronşic preexistent
- bronhopneumonii, abcese pulmonare
ARTICULAŢII ŞI COLOANĂ:
- durerile de la nivelul coloanei vertebrale cu iradieri pe nervul sciatic, cu radiografii aproape normale, care nu cedează la tratament, trebuie căutat focarul dentar infecţios sau dinţi devitalizaţi
- infecţia dentară poate determina inflamarea mezenchimului medular cu leziuni medulare şi nevrite radiculare manifestate prin hipertonie şi chiar interesarea sistemului nervos vegetativ mecanism declanşator în scleroza amiotrofică
- la nivelul articulaţiilor, infecţia de focar determină poliartrita reumatoidă
GANGLIONI LIMFATICI:
- adică inflamaţia hiperergică a ţesutului mezenchimatos în general şi a ganglionilor şi splinei în special, ceea ce determină limfogranulomatoza malignă, adică reumatismul cronic al mezenchimului ganglionar
RINITA ALERGICĂ ŞI PURPURA:
- apar ca urmare a reacţiei alergice hiperergice din cauza infecţiei de focar
TIROIDA:
- diseminarea infecţioasă a tiroideipe cale limfatică dezvoltă tiroidita autoimună
- s-a constatat că în boala Basedow simptomatologia dispare complet la 2 luni dupa asanarea focarului infecţios
APARAT CARDIOVASCULAR:Focarele infecţioase dentare afectează toate părţile constitutive ale aparatului cardiovascular. S-au făcut cercetări asupra arteritelor ( trombangeita obliterantă, Boala Raynaud) şi s-a descoperit intervenţia unui mecanism alergic hiperergic însoţit de eozinofilie şi reacţii reumatismale asociate.
Klinge şi alţi autori susţin că infecţia de focar dentar poate afecta orice segment arterial determinând arteriopatii care pot fi reversibile, cu rezultate spectaculoase după asanarea focarului infecţios. Acestea produc leziuni endocardice şi miocardice şi au rol determinant în geneza trombozei coronariene ( a infarctelor miocardice). Antigenele microbiene se grefează pe leziuni vasculare vechi ateromatoase ce determină tromboze vasculare( infarcte). Stentul nu rezolvă permeabilizarea arterei respective întrucat tot endoteliul coronarian este inflamat şi prin urmare, dacă nu se îndepartează focarul infecţios, stenturile se pot restenoza. Granuloamele dentare şi dinţii devitalizaţi menţin infecţia cronică a organismului şi o stare de inflamaţie care contribuie la ineficacitatea oricarui tratament.
Am întâlnit cazuri când după îndepărtarea focarelor infecţioase dentare, simptomatologia cardiacă a dispărut şi a trebuit să-i întrerup tratatmentul cronarodilatator.
Simptome ca: transpiraţie, subfebrilităţi, artralgii, circulaţie periferică deficitară, palpitaţii, dureri precordiale îi determină pe pacienţi ani de zilesă alerge de la un medic la altul. Ratschowa observant că bolnavii cu focare infecţioase au o proastă circulaţie periferică, mai ales la cei care asociază dureri reumatice. Aceşti oameni sunt palizi şi se plâng de mâini şi picioare reci, cu transpiraţii la nivelul lor. Agenţii termici şi toxici (frig, fumat) nu pot produce singuri leziuni arteriale, dar contribuie la localizarea acţiunii focarelor infecţioase asupra arterelor. Toxinele pe care le pune în circulaţie focarul infecţios produc inflamaţii ale arterelor şi capilarelor, îngreunează circulaţia şi determină la tineri spasm coronarian şi la ceilalţi angină pectorală şi infarct miocardic. Apar modificări morfologice ale electrocardiogramei prin acţiunea directă a focarului infecţios asupra miocardului sau indirect asupra circulaţiei coronariene.
În revista britanică “The Lancet” s-a pus problema inflamației arterioleror coronariene ca fiind principala cauză a incarctului miocardic. Astfe se explică de ce unii pacienți cu niveluri normale de coresterol suferă atacuri de cord sau accidente vasculare cerebrale în timp ce alții cu nivel crescut de coresterol nu dezvoltă afecțiuni cardio-vasculare.
S-au făcut studii experimentale şi s-a constatat că microbii şi toxinele acestora sunt îndreptaţi în mod regulat şi invariabil în articulaţii şi endocard (leziuni de acelaşi aspect). La o nouă recrudescenţă al focarului infecţios se produce o reacţie inflamatorie promptă. Toxinele microbiene au rol de alergeni, dovadă fiind cazurile de astm bronşic, migrenă, urticarie, vindecate după extracţia dentară.
Reacţiile umorale au aratat 3 faze:
- Faza de luptă cu neutrofilie, creşteri VSH, scade complementul (fiind utilizat în reacţia antigen – anticorp), scade fierul(fiind stocat în ţesuturile inflamate)
- Faza de apărare cu monocitoză
- Faza de cronicizare cu eozinofilie şi limfocitoză
II.În formele anergice în care reacţia de apărare împotriva microbismului bucodentar e complet dispărută, bolile infecţioase au o evoluţie gravă: endocardită malignă, aplazia medulară, cancerul. Formele anergice spre deosebire de cele hiperergice (care se manifestă cu limfocitoză) se exprimă prin pancitopenie, când scad leucocitele, trombocitele si globulele roşii. Dacă nu se înlatură focarul infecţios leziunile sunt ireversibile spre panmieloftizie. Fizicianul şi chimistul Keth Brewer renumit pe plan mondial pentru lucrările din domeniul izotopilor, a constatat că orice celulă insuficient oxigenată (condiţii create de infecţia de focar) se poate transforma în celulă canceroasă. În condiţii normale energia celulei este furnizată de combustia glucidelor în prezenţaO2; CO2 rezultat este eliminat prin plămâni. În absenţa O2 energia celulei este furnizată de degradarea glucozei în acid lactic şi astfel mediul intracelular devine acid. Aceeaşi acidifiere modifică lanţul ADN al cromozomilor, celula pierzând controlul asupra multiplicării şi dezvoltând tumori. Deci inflamaţia ţesuturilor diferitelor organe ca urmare a infecţiei dentare determină o insuficientă oxigenare a acestora şi deci apariţia cancerului.
Doctorul Robert Jones, un cercetător al relației dintre canalul radicular și cancerul de sân a făcut un studiu de 5 ani pe 300 de paciente cu cancer de sân:
- 93% dintre cazuri aveau canale radiculare cimentate;
- 7% alte patologii orale.
În majoritatea cazurilor bolile au fost găsite pe aceeași parte a canalului radicular sau patologiei orale.
Dr. Jones susține că toxinele din bacterile unui dinte devitalizat sunt capaibile de a inhiba proteine care suprimă dezvoltarea tumorii.
Dr. Josof Pssels a raportat că în cei 40 de ani de când tratează pacienți cu cancer terminal, 97% dintre ei au avut tratamente pe canalul radicular.
După unii cercetatori dinţii devitalizaţi constituie o inflamaţie latentă care, după o pneumonie, viroză sau infecţie oarecare,prin procesul de anahoreză se transformă focarul latent inactiv (în câteva zile sau săptămâni) în focar activ de infecţie, vizibil sau nu radiologic. Umber o denumeşte infecţie permanentă atenuată sau subsepticemie. Demarcaţia dintre reumatism şi subsepticemiese poate face pe nesimţite când reacţia de apărare a organismului slăbeşte (efort fizic intens, stress, accidente).
Pentru a înţelege mecanismul apariţiei infecţiei dentare trebuie să ştim anatomia dintelui. În interiorul pulpei dentare există un mănunchi vasculonervos (arteră – venă, nerv) ce conferă vitalitatea dintelui. Artera se ramifică în capilare prin miile de canalicule ce străbat întreaga suprafaţă a dentinei (situată în afara pulpei dentare). Prin aceste capilare circulă sângele cu nutrienţi ce hrănesc dintele şi în acelaşi timp “curăţă” microbii ce pătrund din gură pe la coletul dentar în canaliculele dentare.
De aceea dinţii devitalizaţi oricât de bine ar fi obturaţi, în canaliculele dentinare rămân microbi în stare saprofită care devin virulenţi când rezistenţa organismului scade favorizând astfel apariţia focarului de infecţie. De asemenea microbii care pătrund pe la coletul dentar în canaliculele dentinare găsesc mediu de cultură (resturi de capilare rămase după îndepărtarea nervului şi arterei) şi migrează prin canalul radicular spre apex la parodonţiu apical producând fenomene inflamatorii cronice cu pierderi masive de ţesut osos. Un alt factor favorizant pentru infecţie este şi retracţia materialului din interiorul canalului radicular ceea ce favorizează circulaţia microbilor. Aceşti microbi nu pot fi îndepărtaţi de macrofagele din sânge deoarece odată cu obturarea canalului radicular (omorarea nervului şi îndepărtarea lui) se anulează şi artera din pulpa dentară responsabilă de curăţirea dintelui de microbi. Dinţii devitalizaţi sunt dinţi morţi, fără circulaţie şi de aceea îşi schimbă culoarea devenind cenuşii.
Există o procedură dentară -obturatia de canal – pe care aproape orice medic dentist o recomandă ca fiind în condiții de siguranță în ciuda faptului că oamenii de știință au avertizat asupra pericolelor sale de mai bine de 100 de ani.
Numai în SUA sunt efectuate în jur de 41000 de aceste proceduri în fiecare zi pe pacienți care cred că sunt în siguranță și cred că o să-și rezolve problemele.
Canalele radiculare curațate (de nerv, dar și de arteră) sunt în esență dinți morți care pot deveni incubatoare silențioase pentru bacterii anarobe extrem de toxice care pot în anumite condiții să-și croiască drum în sange pentru a provoca o serie de probleme medicale grave, apărând la câțiva ani după lucrări pe canal dentar. Acești dinți nu dor(pentru că nu au nerv), arată bine, mulți ani nu dezvoltă pungi de puroi vizibile radiologic și deci este greu de urmărit rolul lor în cancer, boli de inimă sau reumatism.
Actualmente, se practică de către majoritatea stomatologilor metoda conservatoare a dinţilor (devitalizări, rezecţii apicale) în loc să recurgă la procedee de conservare a pulpei dentare protejând nervul şi artera, nu distrugându-l cu uşurinţă. Orice dinte mort (devitalizat) trebuie să fie suspect pentru sediul infecţiei de focar, iar metoda extracţională este cea benefică, întrucât numai eliminarea radicală a infecţiilor de focar asigură vindecarea leziunilor şi fenomenelor de la distanţă.
Încă din anii ’50 când lumea era entuziastă de dentistica conservatoare (devitalizări, punţi, dinţi îmbrăcați) dr. Price a făcut experimente cu dinţi devitalizaţi (fără infecţii decelabile pe radiografii) pe care i-a sterilizat şi i-a implantat sub pielea unui iepure. A constatat că aceeaşi boală care o producea la bolnavi (artrită, nefrită, cardită) o dezvolta şi la iepure care murea în 10 zile. A repetat de sute de ori experimentul şi rezultatele erau aceleaşi: iepurii mureau de acceaşi boală cu a pacientului din care a fost extras dintele devitalizat.
Dr. Price a descoperit 16 tipuri de microbi in dinți devitalizați care duc la boli de inimă, circulatorii sau reumatice. El a recomandat unei paciente în scaun cu rotile de ani cu degete de poliartrită reumatoidă să-i extragă dintele devitalizat(cu nervul omorât), fără infecție vizibilă radiologic și implantarea acestuia sub pielea unui iepure. Uimitor, iepurele a dezvoltat aceeași artrită și a murit 10 mai târziu. Fară acel dinte doar, femeia s-a recuperat rapid de artrită și a putut merge și fără baston. Din păcate, munca dr. Price a fost îngropată deliberat timp de 70 de ani, până când dr. George Meining, a tot recunoscător pentru munca dr. Price, a căutat să dezvăluie adevărul.
Dr. Meining fondatorul Asociaţiei Specialiştilor în Tratamente pe Canal (1993) a completat studiile dr. Price şi a constatat că infecţiile din dinţii devitalizaţi (infecţii nedecelabile radiologic) le pot tolera pacienţii în funcţie de starea de imunitate. Când aceasta scade (stres, oboseală, răceli, gripe, accidente) şi capacitatea de a lupta este redusă apar boli degenerative, cronice precum poliartrita reumatoidă, leucemiile, cancerul. Dr. Meining a recoltat dinţi devitalizaţi (fără granuloame) i-a sterilizat şi i-a introdus pe medii de cultură diferite. El a constatat că se dezvoltau 16 tipuri de microbe dintre care:
MerismopodeStafilococ
Streptococ Diplobacili
Bacterii în lanţEnterococ
SpirocheteBacilul tuberculozei
Parazitul amiba
Plombarea canalului radicular împiedică drenarea liberă a infecţiei, aceasta propagându-se din canalul radicular prin orificiul apical în spaţiul spongios al maxilarului, determinând infiltrat leucocitar la început, apoi distrucţia tesutului osos.
Bacteriile ajunse in dentină nu se pot steriliza, rămân in stare latentă până găsesc o oportunitate de a se răspândi. Infecția se extinde la nivelul maxilarului producând necroză .
Atâta timp cât sistemul imunitar este slăbit nu mai poate să mențină infecția sub control. Aceste bacterii pot migra de la țesuturile înconjuratoare la alte locații care pot fi orice organ sau țesut.
Mai periculoase sunt infecţiile închistate faţă de cele supurate care au posibilitatea să se scurgă liber. În infecţia de focar dentar sunt incriminate:
- Paradontozele
- Dinţi devitalizaţi
- Chisturile
- Dinţi care susţin poduri
- Dinţi retenitionaţi
- Resturi de rădăcini dentare
Osborne spunea că depinde exclusiv de hotărârea stomatologului dacă bolnavului i se asigură o viaţă îndelungată sau i se sapă groapa înainte de vreme. Dacă analizăm starea sănătăţii oamenilor din jurul nostru constatăm că cei cu o genetică bună a danturii (fără tratamente pe canal) şi cei edentaţi de timpuriu ajung la vârste înaintate fără boli cronice. Sunt specialişti chirurgi care în afecţiuni ca stenoze coronariene multiple, tumori cerebrale, glaucom, temporizează intervenţiile chirurgicale pentru a se extrage dinţii bolnavi (cu infecţii vizibile sau nu radiologic). Dacă sunt concomitent infecţii de focar dentare şi amigdaliene este recomandabil în prima fază să eliminăm pe cele dentare şi mai târziu pe cele amigdaliene. Experienţa clinicienilor a aratat că odată ce se elimină infecţiile dentare organismul reuşeşte să facă inofensivă infecţia amigdaliană. Dupa Hunter ar fi mai potrivită denumirea, în loc de stomatologie conservativă (în care o data cu dintele devitalizat se conservă şi infecţia) cu stomatologia septică ce determină o varietate de patologii grave.
În trecut regula “sinequanon” în vindecarea bolilor cardiovasculare, digestive, renale, era asanarea tuturor focarelor infecţioase. Actualmente acest lucru este aproape imposibil întrucât toţi stomatologii aplică metode conservative.
Sideman a dovedit în urma extracţiilor dentare a dinţilor morţi prevăzuţi cu coroniţe că sunt adevărate cuiburi de streptococi patogeni chiar dacă sunt coroniţe de ceramică. De exemplu am avut pacienţi cu cardiopatie ischemică ce asociau şi poliartrita reumatoidă sau lombosciatica, boli care numai se ameliorau cu tratamente, dar nu se vindecau. Au insistat pentru extracţia dentară a mai multor dinţi îmbrăcaţi şi cu ştifturi pe canal, dar au fost refuzaţi de către stomatologi pe motiv ca nu există infecţii vizibile pe radiografii. Au solicitat alt stomatolog care de la prima extracţie a constatat necroze masive osoase ce necesitau drenări repetate ale infecţiei. Ulterior s-au vindecat la 1-2 luni de la ultima extracţie şi de bolile cronice existente.
Concluzii:
Dinţii devitalizaţi, îmbrăcaţi, punţi dentare, dinţi cu stifturi pe canal constituie o sursă de focare infecţioase ce declanşează boli cronice grave în absenţa durerilor dentare. În urma extracţiilor dentare s-a constatat clinic dispariţia mai devreme sau mai târziu (2 luni) a bolilor cronice declanşate de infecţiile dentare.
Indivizii care au infecţii dentare sunt mai predispuşi la gripă, depresie şi epuizare decât cei care nu au dinţi devitalizaţi. Infecţiile dentare cresc aciditatea sângelui şi favorizează apariţia bolilor grave. Pacienţii cu boli degenerative au nivelul scăzut de calciu ionic, dar odată cu îndepărtarea infecţiilor dentare, echilibrul este restabilit şi simptomele dispar progresiv. Actualmente planeaza o inconstienta a medicilor stomatologi intrucit refuza etectuarea extractiilor dentare in ciuda insistentelor pacientului. Iar daca aceasta se efectueaza, nu practica chiuretaj alveolar si nu recomanda administrarea antibioticelor cel putin 7 zile (2 zile inainte si 5 zile dupa extractie). Orice dinte devitalizat cu obturatie de canal oricât de corect ar fi realizata constituie focar de infecţie, chiar şi dacă radiologic este în aparenţă normal.
Bibliografie:
- George E. Meining – “The Root Canal Coverup”-1993
- Prof. Dr. M. Milcu – “Stomatologie” – 1970
- Goia şi Haţieganu – “Infecţie de focar” – 1950
Comentarii și Discuții
Trebuie să fii autentificat pentru a vedea și adăuga comentarii.