O bătrână cu mâinile muncite, cu fruntea brăzdată de riduri, dar cu o blândețe în ochi rar întâlnite. O se spune ”tanti Gherghina”, are 93 de ani și n-a fost niciodată căsătorită. Dumnezeu nu i-a dat o familie și nici copii, dar e împăcată cu asta.

O bătrână cu mâinile muncite, cu fruntea brăzdată de riduri, dar cu o blândețe în ochi rar întâlnite. O se spune ”tanti Gherghina”, are 93 de ani și n-a fost niciodată căsătorită. Dumnezeu nu i-a dat o familie și nici copii, dar e împăcată cu asta.

Își duce traiul de zi cu zi în satul Saelele din județul Teleorman, iar gospodăria și rugăciunea sunt principalele sale activități. Se roagă des, merge la Biserică, ține posturile de peste an și se întreține pe lună cu cinci milioane. Atât are pensie. Îi ajung banii, căci nu mănâncă mai mult de o dată pe zi, de obicei seara, nu înainte de a se închina.

Povestea Gherghinei Vasilescu a fost făcută publică de Ziarul Lumina. Femeia a strâns și a donat din pensia ei de 500 de lei pe lună peste 10.000 de lei pentru Catedrala Mântuirii Neamului, mulțumind astfel lui Dumnezeu pentru tot ce a primit de la El, scrie sursa citată.

Nu s-a ferit de deșertăciunile vieții, biruindu-le singură în încercări numai de dânsa știute. Astăzi, își pregătește cu râvnă, într-o tăcută lucrare, plecarea „dincolo”, unde speră să dobândească lumină și mântuire, dăruind.

(*Tanti Gherghina, în curtea casei sale. Credit foto: Ziarul Lumina)

„Am 93 de ani. M-am născut și am trăit toată viața în satul acesta. Nu am fost niciodată căsătorită. Am viețuit cum a dat Dumnezeu. M-am ocupat cu gospodăria, cu agricultura. Tata, Petre Vasilescu, a fost cântăreț la biserică. Pe mama o chema Floarea. Sunt credincioasă atât cât a dat Dumnezeu, Creatorul care ne-a făcut și Purtătorul nostru de grijă. Merg la biserică de mică. Acum doar duminica. Dar aud la televizor slujbele. Las toate la pământ și mă duc în casă și le ascult. Fac și eu ce am pomenit de la părinți: țin posturile, mă spovedesc, mă îm­păr­tășesc și mă rog cât îmi dă Dumnezeu putere. Mănânc o dată pe zi, seara, ca să fiu mai liniștită. Toată viața cel mai mult mi-a plăcut să fiu liberă și să-mi ajute Dumnezeu să fac voia Lui. Să-mi dea putere până la sfârșit să fiu lângă El. Când Îl simt aproape sunt fericită. Și pentru asta sunt mulțumită. Când eram copil, protejată de părinți, mergeam la biserică. Așa am dobândit dragoste de Domnul. Mi-au plăcut slujbele și le-am prins în sufletul meu. Am evlavie pentru toți sfinții, dar mai mult strig la Sfântul Gheorghe, al cărui nume îl port. Mi se întâmplă zilnic minuni pentru că tot ce este spre bine sunt de la Dumnezeu. Iar eu sunt așa cum este voia Lui. Am mai multe rugăciuni pe care le spun: Împărate ceresc, Tatăl nostru. Când vedeam mai bine, citeam din Viețile sfinților. Mi-a plăcut atât de mult de Biserică, încât am trăit în suflet numai cu ea. De aceea nu am avut niciodată intenția să mă căsătoresc”, a spus mama Gherghina.

A strâns 10.000 de lei și i-a donat pentru terminarea Catedralei Mântuirii Neamului

„Am strâns și eu, cum a dat Dumnezeu, din pensie o sumă de bani pe care am dat-o pentru ridicarea Catedralei din București, ca să am pe lumea ailaltă o spe­ranță de liniște, mântuire, o binefacere de la Dumnezeu și lumină. Pentru că dacă El mi-a ajutat, trebuie și eu să ajut. Și-i mulțu­mesc pentru asta. Este un lucru bun Catedrala și aștept să se termine, pentru că-mi este gândul tot acolo. Dacă nu se poate să ajung să o văd, sunt mulțumită și aici. Dacă am încredere, e ca și când aș fi fost la București!”, mai spune bătrâna.

Mama Gherghina este ajutată de nepoatele din partea surorii ei. Una dintre ele vine tocmai de la București și are grijă ca „mătușa Ghița” să știe ca nu e singură pe lume.

Sursa și credit foto: Ziarul Lumina