Numele proiectului poate fi altul, mai potrivit.

Scopul acestui proiect este să sporească legăturile dintre români, indiferent în ce ţară locuiesc.

Pornim de la premisa, atât de reală, că vreo zece milioane de români trăiesc în afara graniţelor României, ceea ce îi pune pe aceşti români în situaţia de a fi expuşi unui proces de deznaţionalizare extrem de păgubitor pentru România.

Globalizarea este un proces pe care nu-l vom putea ocoli, iar a ne opune acestui proces nu este soluţia cea mai productivă. Considerăm că strategia supravieţuirii şi dăinuirii noastre ca popor (cu o identitate distinctă) trebuie gândită în aşa fel ca din procesul globalizării să tragem toate foloasele posibile. (Nu numai ponoasele!)

Or, e mai mult ca sigur că românii, care deja circulă mult în străinătate, vor circula şi mai mult în viitor, iar această circulaţie înseamnă un număr tot mai mare de români care vor încerca să se stabilească în străinătate pentru o anumită perioadă de timp sau pentru totdeauna. Aceşti români nu trebuie lăsaţi la voia întâmplării, ci faţă de ei trebuie gândită o politică prin care să-i păstrăm ca purtători ai identităţii româneşti.

În termeni similari se pune şi problema românilor care trăiesc ca autohtoni în ţările învecinate.

La un loc este vorba de peste 10 milioane de români pentru a căror soartă guvernanţii noştri, de ieri şi de azi, au făcut prea puţin în ultimii 100 de ani. După 1989 s-au creat în acest scop câteva instituţii, în cadrul guvernului, dar activitatea acestora este insuficientă faţă de ceea ce trebuie făcut. Iar cadrul exclusiv oficial anulează mult din efectele dorite.

Toată lumea este de acord că mult mai eficientă ar fi activitatea unor organizaţii civile, gen ONG, fundaţii sau asociaţii. Deja există câteva, care şi-au propus câte în lună şi în stele, dar mare lucru nu au făcut, punând prea mult accentul pe latura spirituală şi culturală, mulţumindu-se cu editarea unor cărţi sau fiţuici, organizarea unor comemorări etc.

Noi propunem o strategie care vizează aspecte mai practice din viaţa propriu-zisă a românilor din diasporă, ţinând seama de nevoile curente, în primul rând economice, ale existenţei lor. Îi avem în vedere pe românii stabiliţi în străinătate (în Occident, în primul rând), pe românii din ţările învecinate, dar şi pe românii, în număr tot mai mare, care circulă prin Europa şi America, care nu au lăsat mare lucru în ţară, dar nici nu reuşesc să-şi facă un rost în străinătate, aşa cum le este în intenţie. Categoria acestor tineri români este tot mai numeroasă.

Pe toţi aceşti români, expuşi procesului de deznaţionalizare, trebuie să-i ajutăm să-şi păstreze sentimentele româneşti, de apartenenţă la naţionalitatea română. Trebuie să le oferim motive concrete, palpabile, ca să fie direct interesaţi în a-şi păstra această identitate. Iar aceste motive înseamnă o cointeresare materială care să nu încarce bugetul Ţării prin burse, subvenţii, sponsorizări etc., ci se poate obţine prin proiecte bine gândite, inspirate, isteţe, şi printr-o bună organizare pe câteva idei clare.
Structura organizatorică ( numită în continuare Agenţie) prin care vom aplica această strategie trebuie să fie independentă din punct de vedere politic şi fără coloratură ideologică. Scopul ei, declarat şi în public, nu poate deranja pe nimeni, pe nici unul dintre guvernanţi: să împiedice deznaţionalizarea românilor care trăiesc în afara graniţelor ţării.

Strategia noastră, unitară prin scopul urmărit, se compune din mai multe proiecte. Iată câteva dintre ele, sumar schiţate ca ipoteză de lucru și ca punct de plecare;

1. Proiectul Reţeaua Valahia se va materializa într-o primă fază sub forma unei cărţi de adrese ale unor români din străinătate care, prin îndeletnicirea lor, pot prezenta interes pentru românii aflaţi în călătorie de afaceri sau de plăcere: români proprietari de hotel, restaurant, cabinet medical sau de avocatură, farmacie, notar, traducător oficial, reparaţii auto, video etc., editură, birou de turism ş.a.m.d. Aşadar, adrese ale unor români care îşi oferă serviciile altor români, cu un rabat oarecare, cât de cât atrăgător pentru posibilii clienţi români. De exemplu, proprietarul unui restaurant care foarte rar are toate mesele ocupate, are de câştigat dacă va avea tarife ceva mai mici pentru clienţii români, iar aceştia îi vor umple localul. La fel, un medic stomatolog care nu are pacienţi tot timpul. Clienţii pot fi români din ţară, dar şi români din ţara respectivă, din străinătate, turiști, rezidenți etc., pe care îi vom ajuta astfel să ştie unii de alţii.
În cadrul acestui proiect se poate dezvolta şi un birou de plasament al forţei de muncă româneşti, în care românii patroni să angajeze pe alţi români. Bunăoară, pentru munci sezoniere în timpul verii, patronii români din străinătate să fie ajutaţi să angajeze din ţară tineri recomandaţi de Agenţie, iar aceşti tineri pot fi selecţionaţi şi pregătiţi ca să devină veritabili „activişti” ai românismului. Activişti discreţi şi eficienţi.

Se impune şi o activitate gen agenţie matrimonială, care să mijlocească pentru românii din străinătate căsătorii cu persoane potrivite, de origine română, din ţară sau tot din străinătate, pentru a micşora numărul căsătoriilor mixte, ştiut fiind faptul că aceste căsătorii mixte sunt primul pas pe calea deznaţionalizării.

2. Proiectul de turism Acasă ar urma să promoveze schimburi turistice între români, pentru persoane cu venituri mai modeste, tineri îndeosebi. Proiectul se adresează românilor din ţară şi din străinătate dispuşi să găzduiască alţi români, cărora să le întoarcă apoi vizita, evitând astfel costul hotelului. Agenţia s-ar ocupa cu întocmirea unei liste a celor care ar agrea asemenea contacte, întocmirea unei bănci de date privind onorabilitatea persoanelor implicate, potenţialul lor ospitalier, vârstă, preocupări, hobby-uri etc., ajutându-i pe cei interesaţi să-şi găsească parteneri potriviţi.

Un program special se poate concepe pentru vacanţa elevilor români din străinătate, în tabere din România, cu program adecvat, inclusiv cu lecţii de limba română, de istorie românească etc.

3. Reţeaua Capital Românesc ar urmări să faciliteze contactul între oamenii de afaceri români din străinătate, stimulându-i să se prefere unii pe alţii ca parteneri în afaceri profitabile pentru ambii parteneri. Fireşte, intră în discuţie şi încurajarea afacerilor între românii din Ţară şi românii din străinătate. Agenţia şi-ar asuma în acest caz anumite obligaţii de a da referinţe exacte, garanţii chiar, cu privire la onorabilitatea firmelor pe care le recomandă.

Bunăoară, ar putea fi o preocupare chiar şi pentru autorităţi ca exportul de produse româneşti să se facă prin importatori români din străinătate. În timp, participanţii la această reţea pot fi invitaţi să cotizez ori să sponsorizeze activităţi de interes românesc.

În timp, Agenţia poate deveni un soi de guvernămînt al românilor transfrontalieri, scopul final fiind acela de a-i ajuta pe români să reuşească în carieră, în viaţă, să se impună printre străini şi să nu-şi piardă conştiinţa de români, legăturile cu ceilalţi români şi mai ales legăturile cu Ţara.

Nu se ştie ce ne rezervă viitorul. Prezenţa unui mare număr de români în străinătate este un fapt împlinit, asupra căruia nu mai e de discutat pentru a reveni şi a întoarce lucrurile aşa cum au fost cândva. Depinde de noi ca aceşti români să nu se piardă, plecarea lor să nu fie o hemoragie care să ne ia din vlagă, ci să devină o sursă de putere şi prestigiu pentru români în general. Ar fi cazul să preluăm din experienţa şi practica exersată de state precum China, Israel, Ungaria, Grecia, Turcia şi altele. Desigur, va fi să continue politica oficială, a guvernelor ce se vor succeda, a statului român, exercitată prin instituţiile sale: Ministerul de Externe (prin ambasade în primul rând), Departamentul de relaţii cu românii din străinătate şi altele.

La fel, va fi să continue şi să se dezvolte acţiunea Bisericii Ortodoxe Române (poate că şi a celorlalte culte). Dar e nevoie şi de o activitate, cât mai diversă, care să nu se dezvolte sub egida unor autorităţi, ci să aibă un caracter civic şi spontan, non-guvernamental, pe care să n-o controleze autorităţile guvernamentale, dar s-o cunoască și, l nevoie, să o sprijine.

Aceste autorităţi e bine să cunoască întru totul această activitate, s-o susţină financiar şi logistic cu discreţie, fără să pună condiţii politice, mulţumindu-se cu beneficiile care în mod logic şi firesc vor decurge pentru societatea românească, pentru interesele româneşti majore, neconjuncturale. Aceste beneficii vor fi cu atât mai mari cu cât vor rezulta dintr-o activitate în care sunt angajaţi cât mai mulţi oameni care nu sunt plătiţi de stat pentru ceea ce fac, câştigul şi răsplata lor provenind din însăşi activitatea prestată. Iar această activitate îi va pune mereu în legătură cu alţi români şi cu România.

Eventuale greşeli, gafe etc. săvârşite de cei angrenaţi în această activitate nu ar afecta cu nimic imaginea autorităţilor româneşti care se vor putea astfel delimita, în mod diplomatic, de excesele sau excentricităţile săvârşite de unii.

Practic, primul pas este să se înfiinţeze agenţia respectivă, ca fundaţie sau ca asociaţie, cu un statut care să-i asigure stabilitatea şi continuitatea. Unele asociaţii (cum ar fi Vatra Românească) au avut de suferit de pe urma unor structuri prea democratice, care au permis infiltrări şi crearea unor grupuri de presiune, iar prin asta au paralizat activitatea propriu-zisă.

Agenţia poate fi creată şi prin transformarea unei fundaţii deja existente, schimbându-i statutul şi, eventual numele. Începutul activităţii este greu de conceput, dar nu imposibil!, fără un anumit sprijin financiar şi logistic din partea autorităţilor. Dar nici nu trebuie amânat până când acest sprijin se va produce.

Ion Coja

PS Persoanele interesate să participe la demararea și susținerea acestui proiect sunt așteptate să-și declare implicarea scriindu-ne pe acest site, la comentariile textului de față.